
A iubi trecutul istoric înseamnă a învăța din greșelile acestuia, dar cum majoritatea persistă în greșeală, puțini știu să iubească.
„Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!...” (Ion Minulescu, Romanța noastră)
Stând giganții pe umerii piticilor.
La origine, metafora era cu totul alta: „...stând piticii pe umerii giganților”. Autorul aforismului medieval a fost Guillaume de Conches, ideea fiind preluată de Bernard de Chartres și de Isaac Newton. Umberto Eco răstălmăcește preceptul și conchide că: „Poate că mișună deja în umbră giganți pe care nu-i cunoaștem, pregătiți să se cațăre pe umerii noștri, ai piticilor”. Prin acest proiect, ne dorim să arătăm că, în timpurile noastre, există încă pitici care sunt dispuși să-i care în spate pe uriași.
Îndemnându-ne unii pe alții la neuitare.
Nouă, oamenilor, ni se spune adeseori că uităm micile detalii care fac diferența. De-a lungul timpului, din cauza vicisitudinilor vieții, oamenii uită. Uitarea este benefică, însă doar în anumite situații. De altfel, oamenii au descoperit, prin intermediul istoriei, o nouă perspectivă, cea a neuitării. Neuitarea faptelor istorice, a personalităților marcante ale istoriei, a tuturor evenimentelor zguduitoare pentru civilizație i-a învățat pe oameni să nu-și uite originile, să nu uite devenirea istorică a arhitecturii umane. De aceea, noi suntem aici pentru voi, pentru a ne îndemna unii pe alții la neuitare.
Un toast în cinstea cunoașterii.
Ori de câte ori vă veți face timp să poposiți la atelierul paginii noastre, vom toasta pentru miracolul de a fi și pentru dorința de a cunoaște, fiindcă acestea sunt singurele capabile să ne elibereze cu adevărat.
Istoria pe razatoare
Cum a inceput totul...
„Istoria este pe răzătoare, Emi…”
| Sunt cuvintele fostului meu coordonator de licență. Acesta este momentul în care a început să se demareze mecanismul noului proiect în mintea mea.
De la obiect la concept
| Răzătoarea, ca instrument, a fost folosită încă din secolul al XVIII-lea pentru a rade doar brânza. Noi i-am oferit o altă întrebuințare. Am trecut produsul istoric printr-o răzătoare fictivă, pentru a rămâne în urma lui, doar ce ne e de folos.
„Istoria lichidă”
| Este istoria pe care o poți ingera cu ușurință și căreia îi corespunde o anumită noblețe. Este instrumentul care te îndeamnă la introspecție, făcându-te să dai mâna cu trecutul.
„Istoria pe răzătoare” de mâine
| Ne dorim să împărtășim cât mai mult din ce știm și din domeniile noastre de interes, într-un mod autentic. Ne înscriem în cursa către dorința recuperării și redescoperirii trecutului marcați de setea neobosită de a împărtăși.